Moșteniri (Succesiuni)
Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în viata. Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.
Notarul public competent, in urma deschiderii mostenirii unei persoane poate dezbate, la cererea succesibililor, succesiunea acestuia.
Moştenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.
Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii.
Notarul public sesizat are obligaţia de a-şi verifica în prealabil competenţa teritorială, iar în cazul în care constată că succesiunea este de competenţa altui notar public, se desesizează.
În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral.
Cererea de deschidere a procedurii succesorale poate fi făcută de oricare dintre succesibili, de către creditorii succesiunii sau ai succesibililor, precum şi de orice altă persoană care justifică un interes legitim.
La cererea persoanelor interesate, se va proceda la inventarierea bunurilor succesorale, în condiţiile prevăzute de lege. Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere ţine loc şi de cerere de deschidere a acestei proceduri.
În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale.
Calitatea de succesibil şi/sau, după caz, titlul de legatar, precum şi numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă, prin testament şi cu martori. Bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau prin orice alt mijloc de probă admis de lege.
În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii şi ale soţului supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobândirea bunurilor şi asumarea obligaţiilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor consemnat în încheierea finală sau, după caz, în actul de lichidare încheiat în formă autentică.
Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar.
Contractul de vânzare
Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea unui bun în schimbul unui preţ pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească.
Poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembrământ al dreptului de proprietate sau orice alt drept.
Dispoziţiile privind obligaţiile vânzătorului se aplică, în mod corespunzător, obligaţiilor înstrăinătorului în cazul oricărui alt contract având ca efect transmiterea unui drept, dacă din reglementările aplicabile acelui contract sau din cele referitoare la obligaţii în general nu rezultă altfel.
Orice bun poate fi vândut în mod liber, dacă vânzarea nu este interzisă ori limitată prin lege sau prin convenţie ori testament.
Preţul constă într-o sumă de bani. Acesta trebuie să fie serios şi determinat sau cel puţin determinabil.
În lipsă de stipulaţie contrară, cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare sunt în sarcina cumpărătorului.
Contractul de donație
Este contractul prin care, cu intenţia de a gratifica, o parte, numită donator, dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilalte părţi, numită donatar.
Donaţia se încheie prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Bunurile mobile care constituie obiectul donaţiei trebuie enumerate şi evaluate într-un înscris, chiar sub semnătură privată, sub sancţiunea nulităţii absolute a donaţiei.
În scop de informare a persoanelor care justifică existenţa unui interes legitim, notarul care autentifică un contract de donaţie are obligaţia să înscrie de îndată acest contract în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii. Dispoziţiile în materie de carte funciară rămân aplicabile.
Donaţia nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permit donatorului să o revoce prin voinţa sa.
Astfel, este lovită de nulitate absolută donaţia care:
a) este afectată de o condiţie a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa donatorului;
b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta în viitor, dacă valoarea maximă a acestora nu este determinată în contractul de donaţie;
c) conferă donatorului dreptul de a denunţa unilateral contractul;
d) permite donatorului să dispună în viitor de bunul donat, chiar dacă donatorul moare fără să fi dispus de acel bun. Dacă dreptul de a dispune vizează doar o parte din bunurile donate, nulitatea operează numai în privinţa acestei părţi.
Contractul poate să prevadă întoarcerea bunurilor dăruite, fie pentru cazul când donatarul ar predeceda donatorului, fie pentru cazul când atât donatarul, cât şi descendenţii săi ar predeceda donatorului.
În cazul în care donaţia are ca obiect bunuri supuse unor formalităţi de publicitate, atât dreptul donatarului, cât şi dreptul de întoarcere sunt supuse acestor formalităţi.
În cazul donaţiei cu sarcini, în limita valorii acestora, donatorul răspunde pentru evicţiune ca şi vânzătorul.
Donaţia poate fi revocată pentru ingratitudine şi pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.
De asemenea, orice donaţie încheiată între soţi este revocabilă, insa numai în timpul căsătoriei.
Legalizarea copiilor de pe înscrisuri
Notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale prezentate de părţi, astfel cum au fost emise în starea lor iniţială, după confruntarea copiei cu originalul.
În cazul legalizării copiei de pe acte de identitate sau titluri de călătorie, în încheierea de legalizare se va menţiona scopul în care urmează a fi folosită copia.
În cererea pentru legalizarea copiei se va identifica înscrisul, precizându-se numărul de exemplare cerut de parte. Un exemplar al copiei legalizate se va reţine la dosar.
Copii legalizate din arhiva biroului notarial de pe actele emise de notarul public se eliberează numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor care justifică un drept sau un interes legitim. Fotocopierea se face de pe originalul din arhivă, cu toate menţiunile şi modificările aduse originalului până la data eliberării copiei legalizate. Copiile certificate/legalizate eliberate din arhivele notariale sunt valabile 6 luni.
În vederea legalizării copiei unui înscris original întocmit într-o altă limbă decât cea română, acel înscris va fi tradus în limba română de un traducător şi interpret autorizat. Copia legalizată de pe înscrisul original, însoţită de traducerea în limba română, va fi eliberată părţii în numărul de exemplare solicitat. Un exemplar din acestea se păstrează în arhiva notarului.
Specimenul de semnătură
La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public.
Ipoteca
Ipoteca este un drept real asupra bunurilor afectate executării unei obligaţii.
Dreptul de ipotecă se menţine asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece.
Creditorul ipotecar are dreptul de a-şi satisface creanţa, în condiţiile legii, înaintea creditorilor chirografari, precum şi înaintea creditorilor de rang inferior.
Dacă prin lege nu se prevede altfel, ipoteca nu este opozabilă terţilor decât din ziua înscrierii sale în registrele de publicitate. In cazul bunurilor imobile este vorba de Registrele de Cartre funciara, iar in cazul celor mobile poate fi vorba de Arhiva electronica de Garantii Reale Mobiliare, Registrul Comertului precum si orice alt organ prevazut de lege. Notarul public ce a autentificat Contractul de Ipoteca are obligatia efectuarii publicitatii acestuia.
Contractul de împrumut
Împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.
Atunci când o persoană acordă un împrumut fără a o face cu titlu profesional, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privind instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare.
În lipsa unei stipulaţii contrare, împrumutul se prezumă a fi cu titlu gratuit.
Cel mai adesea intalnit in practica este imprumutul unor sume de bani. Trebuie sa se tina seama insa de faptul ca nu se poate dispune o dobanda mai mare decat limita admisa legal, care se stabileste prin legi speciale.
Contracte de comodat și de închiriere bunuri
Contractul de comodat este acel contract cu titlu gratuit prin care o parte ( imprumutator/comodant) remite un bun celeilalte parti (imprumutat/comodatar), pentru a se folosi de acel bun, cu obligatia de a-l restitui dupa trecerea unui anumit termen. Contractul de comodat poate avea ca obiect orice fel de bunuri, mobile sau imobile. Partea care primeste bunul are obligatia de a-l pastra si conserva, precum si de a-l remite proprietarului la expirarea termenului .
Contractul de inchiriere reprezinta contractul prin care una dintre parti, locatorul, se obliga sa asigure locatarului folosinta unui bun, pentru o anumita perioada de timp, in schimbul unei sume de bani numita chirie. Chiria poate fi reprezentata si de alte bunuri sau prestatii. Durata maxima a locatiunii este de 49 de ani. La incetarea locatiunii, locatarul este obligat sa restituie bunul locatorului in starea in care s-a aflat in momentul incheierii contractului de locatiune.
Declarații autentice
Se pot întocmi la cererea părților declarații pe propria răspundere în formă autentică notarială, necesare în fața diverselor instituții, conform legii.
Dintre cele mai solicitate declarații autentice notariale, enumerăm: declarații de ajutor social, declarații de radiere ipotecă, declarații acord din partea părinților pentru plecare minor în străinătate, declarații primire bani, declarații primire în spațiu, declarații rectificare suprafață imobil, declarații necesare constituirii unei societăți sau aducerii de modificări unei societăți, declarații auto.
Procuri speciale
Procura constată împuternicirea dată de o persoană fizică sau juridică unei alte persoane pentru a întocmi un act în numele său.
Procura specială are un conținut determinat, persoana care acordă împuternicirea (mandantul) stabilește exact ce poate să facă în numele său persoana împuternicită (mandatarul).
Dintre cele mai frecvent solicitate procuri speciale, enumerăm: procura de administrare imobil, procura de reprezentare la APIA, procura de înmatriculare auto, procura de reprezentare la instituții, procura de vânzare, procura de cumpărare, procura de reprezentare la succesiune, etc.
Divorțul la notar
Este cea mai simpla cale de a desface o căsătorie, chiar și atunci când există copii minori. Nu trebuie să existe, ca o condiție principală, decât acordul părților.
Pentru a putea divorta, sotii trebuie sa se prezinte personal in fata notarului public in vederea depunerii actelor si semnarea cererii de divort. In cazul in care unul dintre soti nu se poate prezenta la depunerea cererii, el poate fi reprezentat de catre un mandatar cu procura speciala si autentica.
Documentele necesare sunt : certificatul de casatorie, certificatele de nastere ale sotilor, certificatele de nastere ale copiilor minori, actele de identitate ale sotilor, dovada ultimei locuinte comune.
Competenta in a solutiona cererea apartine notarului public de la locul incheierii casatoriei sau notarului public de la ultima locuinta comuna a sotilor.
Divortul la notar este conditionat de intelegerea sotilor cu privire la divort, la numele pe care il vor purta dupa desfacerea casatoriei si cu privire la situatia copiilor lor minori. Nu trebuie sa existe obligatoriu o intelegere si cu privire la bunurile comune ale sotilor, la modul de impartire al acestora. Problemele patrimoniale de acest tip se pot rezolva atat concomitent cu divortul cat si ulterior, fie printr-un partaj voluntar fie prin instanta de judecata. Oricum , lipsa unui acord in acest sens nu are nici o relevanta in raport de pronuntarea divortului, daca sotii sunt de acord cu privire la desfacerea casatoriei si la celelalte aspecte pe care le-am mentionat.
In cazul in care exista copii minori, din casatorie, adoptati sau din afara casatoriei ( prin aceasta se inteleg acei copii comuni ambilor soti, rezultati din convietuirea lor anterioara incheierii casatoriei, iar nu copiii fiecarui sot rezultati din alte relatii ), intre soti trebuie sa exista o intelegere referitoare la urmatoarele aspecte :
– exercitarea autoritatii parintesti in comun
– stabilirea domiciliului fiecarui copil
– modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre sotul separat si fiecare copil
– modalitatea de contributie a sotilor la cheltuielile de crestere, educare si pregatire profesionala a fiecarui copil .
Deasemenea , daca minorii sunt in varsta de pesta 10 ani, ei vor fi audiati in conformitate cu prevederile art 264 NCC, in prezenta ambilor parinti.
In plus, odata cu depunerea cererii, notarul public va sesiza autoritatea tutelara de la locul in care domiciliaza copiii in vederea efectuarii unei anchete psihosociale.
Termenul care se acorda sotilor este de minimum 30 de zile si el nu mai poate fi prelungit decat in cazul divortului cu copiii minori si numai daca nu a putut fi audiat minorul sau nu a fost realizata ancheta psihosociala.
La termenul acordat sotii trebuie sa se prezinte personal, nefiind admisa reprezentarea. Daca staruie in divort si daca se mentine acordul lor cu privire la cele prezentate anterior, divortul se pronunta pe loc, eliberandu-se deindata certificatul de divort.
In cazul divortului cu copii minori, acestia vor fi audiati daca este cazul, si se va incheia o conventie autentica referitoare la acordul sotilor in privinta minorilor, conventie al carui numar se va trece in certificatul de divort.
Daca fostii soti doresc, se poate incheia imediat dupa emiterea certificatului de divort si un act de lichidare a regimului matrimonial precum si un act de partaj al bunurilor comune.
Trebuie stiut,insa, ca partajarea bunurilor comune se poate face si in timpul casatoriei, caz in care incetarea regimului matrimonial se va produce numai odata cu pronuntarea divortului.
Convenții matrimoniale
Codul civil actual reglementeaza trei regimuri matrimoniale concrete pe care sotii sau viitorii soti le pot alege:
In toate situatiile in care sotii nu incheie o conventie matrimoniala si nu opteaza pentru alegerea altui regim matrimonial, relatiile patrimoniale ale acestora se vor conduce dupa regulile comunitatii legale.
In principiu, pentru existenta valabila a acestui regim matrimonial, nu este necesara incheierea unei conventii matrimoniale.
Proprietatea comuna a sotilor este una devalmasa, bunurile dobandite in timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soti fiind, de la data dobandirii lor, bunuri comune.
Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ:
a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
b) bunurile de uz personal;
c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
f) indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;
g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
h) fructele bunurilor proprii.
În cazul în care se adoptă comunitatea convenţională, convenţia matrimonială se poate referi la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:
a) includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor de uz personal si a celor destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
b) restrângerea comunităţii la bunurile sau datoriile anume determinate în convenţia matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepţia obligaţiilor prevăzute la art. 351 lit. c) NCC ( obligaţiile asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei);
c) obligativitatea acordului ambilor soţi pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, dacă unul dintre soţi se află în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau se opune în mod abuziv, celălalt soţ poate să încheie singur actul, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă;
d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunităţii;
e) modalităţi privind lichidarea comunităţii convenţionale.
În măsura în care prin convenţie matrimonială nu se prevede altfel, regimul juridic al comunităţii convenţionale se completează cu dispoziţiile legale privind regimul comunităţii legale.
- 3.REGIMUL SEPARATIEI DE BUNURI
Acest regim presupune ca fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv în privinţa bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor pe care le dobândeşte în nume propriu după această dată.
Prin convenţie matrimonială, părţile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim în funcţie de masa de bunuri achiziţionate de fiecare dintre soţi în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanţa de participare.
La adoptarea acestui regim, notarul public întocmeşte un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobândire.
Se poate întocmi un inventar şi pentru bunurile mobile dobândite în timpul separaţiei de bunuri.
În toate cazurile, pentru opozabilitate faţă de terţi, inventarul se anexează la convenţia matrimonială, supunându-se aceloraşi formalităţi de publicitate ca şi convenţia matrimonială.
Bunurile dobândite împreună de soţi aparţin acestora în proprietate comună pe cote-părţi, în condiţiile legii.
Alegerea regimului matrimonial se face prin incheierea unei conventii matrimoniale.
Aceasta este deci actul juridic prin care sotii sau viitorii soti determina conditiile aplicabile regimului lor matrimonial. Sub sanctiunea nulitatii absolute, conventia matrimoniala trebuie sa fie incheiata in forma autentica, in fata notarului public, astfel cum se dispune prin art. 330 din noul cod civil.
Conditiile modificarii conventionale a regimului matrimonial
Doua sunt conditiile pe care legea le cere pentru ca o asemenea modificare sa fie posibila :
– trecerea a cel putin un an de la incheierea casatoriei
– respectarea conditiilor referitoare la conventiile matrimoniale
Modificarea regimului matrimonial in timpul casatoriei presupune parcurgerea mai multor etape:
a. Decizia de modificare a regimului matrimonial, atunci cand sotii constata ca regulile patrimoniale la care sunt supusi nu mai corespund situatiei lor concrete.
b. Alegerea prin acordul mutual al sotilor a noilor reguli aplicabile, eventual a noului regim matrimonial.
c. Incetarea efectelor vechiului regim matrimonial prin incheierea actului de lichidare – etapa care se poate realiza, in principiu, atat prin buna invoiala, prin incheierea unui act in forma autentica, cat si prin intermediul instantei de judecata. Se suprapune, practic, cu incheierea actului de lichidare a regimului matrimonial.
d. Inceputul producerii efectelor noului regim matrimonial – etapa care se realizeaza prin incheierea conventiei matrimoniale in forma autentica, act care determina insusi momentul de inceput al noului regim matrimonial.
Certificări
Certificarea unor fapte:
Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constată personal:
a) faptul că o persoană se află în viaţă;
b) faptul că o persoană se află într-un anumit loc;
c) faptul că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea;
d) faptul că o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat ori nu într-o anumită zi şi la o anumită oră într-un anumit loc, precum şi declaraţia acesteia;
e) rezultatele tombolelor, tragerilor la sorţi, concursurilor, loteriilor publicitare, organizate de entităţi autorizate în conformitate cu acte normative speciale, dacă nu sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;
f) certificarea site-urilor, programelor informatice sau a altor produse, dacă nu sunt date, prin lege, în competenţa altor organe;
g) certificarea altor fapte care nu sunt date în competenţa exclusivă a altor organe.
În încheiere se va menţiona şi ora constatării, precum şi fapta care se certifică.
Notarul public certifică, la cerere, procesele-verbale sau hotărârile organelor colegiale ale oricăror forme asociative, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul întrunirii, precum şi faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către unul ori mai mulţi dintre participanţi.
În vederea certificării proceselor-verbale şi hotărârilor, notarul public stabileşte calitatea şi identitatea semnatarilor acestora.
Legalizarea semnăturii traducătorului
Notarul public este competent să legalizeze semnătura traducătorului care a tradus un act din/în limba română.
Biroul nostru notarial colaborează cu traducători pentru majoritatea limbilor de circulație internațională. Vă putem îndruma către aceștia, în vederea realizării traducerii. Ulterior, vă putem ajuta cu legalizarea semnăturii traducătorului.
Cartea Funciară
Cartea funciară este acel registru oficial care descrie imobilele şi arată drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri.
Pot fi înscrise în cartea funciară şi alte drepturi, fapte sau raporturi juridice, dacă au legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară.
Obiectul drepturilor tabulare este imobilul, care după înscrierea în cartea funciară nu mai poate să fie modificat decât cu respectarea regulilor de carte funciară.
Aceeaşi carte funciară nu poate cuprinde decât un singur imobil.
Mai mulţi proprietari nu pot fi înscrişi în aceeaşi carte funciară decât dacă se află în coproprietate pe cote-părţi ori în devălmăşie.
Orice persoană poate cerceta orice carte funciară, precum şi celelalte documente cu care aceasta se întregeşte, potrivit legii. Mapa cu înscrisurile care au stat la baza efectuării înscrierilor în cartea funciară poate fi consultată de orice persoană interesată, cu respectarea dispoziţiilor legale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
Nimeni nu va putea invoca faptul că nu a avut cunoştinţă de existenţa vreunei înscrieri efectuate în cartea funciară sau, după caz, a unei cereri de înscriere înregistrate la biroul de cadastru şi publicitate imobiliară.
Pentru asigurarea sigurantei actelor juridice intocmite, notarul public verifica registrele de Carte Funciara in prealabil. De asemenea, odata cu autentificarea actelor de dispozitie asupra bunurilor imobile, notarul are obligatia de a inainta acest document Oficiului de Carte Funciara competent. La cerere se pot efectua prin intermediul biroului notarial orice alte operatiuni in registrele de Carte Funciara.
Biroul notarial va ofera servicii de inscriere si cercetare a Cartii Funciare, obtinere de copii din arhiva acestui organ precum si consultatii in materie, asigurandu-va in acest domeniu servicii promte si profesionale.
Autentificarea actelor constitutive ale asociațiilor și fundațiilor
Conform OG 26/2000, care reprezintă actul normativ care guvernează înființarea asociațiilor și fundațiilor, este obligatorie încheierea actelor constitutive în formă autentică.
Biroul nostru notarial vă poate ajuta în acest sens.
Partajul
Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Coproprietarul poate cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar și atunci când există convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel. Dispozițiile se aplică și partajului succesoral în măsura în care nu sunt incompatibile cu acesta. Dacă toți coproprietarii sunt prezenți și au capacitate de exercițiu deplină, partajul se poate realiza prin bună învoială, în forma și prin actul pe care părțile le convin. Dacă printre bunurile succesorale se află imobile, convenția de partaj trebuie încheiată în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Dacă nu sunt prezenți toți moștenitorii ori dacă printre ei se află minori sau persoane puse sub interdicție judecătorească ori persoane dispărute, partajul voluntar se va realiza cu respectarea regulilor referitoare la protecția persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă ori privitoare la persoanele dispărute.
Contractul de întreținere
Prin contractul de întreținere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părți sau al unui anumit terț prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru o anumită durată. Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreținerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreținerea se datorează pentru toată durata vieții creditorului întreținerii. Contractul de întreținere se încheie în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Debitorul întreținerii datorează creditorului prestații stabilite în mod echitabil ținându-se seama de valoarea capitalului și de condiția socială anterioară a creditorului. Debitorul este obligat în special să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, menaj, precum și folosința unei locuințe corespunzătoare. Întreținerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile și cheltuielile necesare în caz de boală. În cazul în care întreținerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are obligația să îl înmormânteze. Întreținerea continuă a fi datorată în aceeași măsură chiar dacă, în cursul executării contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau parțial ori și-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru care creditorul întreținerii nu este ținut să răspundă.
Acte de dezmembrare/unificare
Pe baza documentației cadastrale întocmite de expertul topograf, conform voinței părților și realității din teren, se întocmește actul autentic de dezmembrare/unificare, care dezlipește/alipește imobilul, efectiv.
Este actul în baza căruia documentația cadastrală se înscrie în Cartea Funciară.
Promisiune de vânzare-cumpărare
Promisiunea de vânzare-cumpărare este un contract prin care părțile se obligă să încheie un contract definitiv de vânzare.
Se vor stipula toate clauzele contractului final, inclusiv prețul, modalitate de plată a prețului și obiectul derivat al contractului de vânzare.
Contractul de schimb
Schimbul este contractul prin care fiecare dintre părți, denumite copermutanți, transmite sau, după caz, se obligă să transmită un bun pentru a dobândi un altul.
Dispozițiile privitoare la vânzare se aplică, în mod corespunzător, și schimbului. Fiecare dintre părți este considerată vânzător, în ceea ce privește bunul pe care îl înstrăinează, și cumpărător, în ceea ce privește bunul pe care îl dobândește.
Cheltuielile schimbuluiÎn lipsă de stipulație contrară, părțile suportă în mod egal cheltuielile pentru încheierea contractului de schimb.
Birou Individual Notarial Coman Teodor Ioan - Cugir 